Fumatul, pasiune inocenta

Leave a comment

April 5, 2014 by calatoriinterbelici



În perioada interbelică începuse deja să funcționeze paradigma în care ne bălăcim și astăzi, cea a științei moderne, cu precădere a medicinei, domeniu privilegiat care contribuia semnificativ la construirea imaginii despre lume si despre corpul uman. În articolele, dar și în reclamele din Realitatea ilustrată, abundă trimiteri la “cercetători”, “oameni de știință”, “descoperiri”, “laboratoare”, “experimente”. Se duce parcă o campanie de legitimare a unora dintre produse prin proprietățile lor dovedite științific, testate și atestate.
Numai că, în chip poate deloc surprinzător, oamenii nu aveau tocmai aceeași viziune asupra lucrurilor ca noi, în condițiile în care știința ajunsese la concluzii foarte diferite de cele de astăzi. Putem așadar vorbi despre paradigme de al doilea ordin, subordonate marii paradigme medicale și fasonate  de aceasta. Iar în acest plan al sub-paradigmelor putem întâlni ceea ce Thomas Kuhn numea “paradigm shift” în anii ‘70. Definirea ”sănătăţii”, printre altele, a cunoscut nu doar modificări, ci si răsturnări notabile, nu doar la nivelul specialiștilor, ci și al mentalităților colective. Analiza articolelor și reclamelor din Realitatea ilustrată, organ de propagare a noilor sau vechilor construcții imaginare în rândul populației, se dovedește în acest sens mai mult decât instructivă.
Un exemplu dintre cele mai grăitoare privind răsturnările de (sub-)paradigmă este fumatul. In perioada interbelică el nu era hulit, ba, din contra, existau dovezi științifice cum că avea unele efecte pozitive ”incontestabile”. De exemplu, intr-un articol din 1932, citim că fumătorii ar fi fost mai puțin predispuși la ciumă și holeră. Se merge până-ntr-acolo încât dispariția ciumei la Marseille în 1720 este pusă în directă legătură cu popularizarea fumatului printre europeni. Intalnim de altfel încă din titlu sintagma “plantă binecuvântată” folosită in descrierea tutunului. Alte timpuri, alte idei !

 

  

Interesantă in articolul cu pricina este și încercarea de realizare a unui studiu psihologic. Un cercetător ”olandez” (ah, anonimatul ăsta, un soi de cercetător ”britanic” de astăzi) ar fi chestionat mai multe persoane vrând să afle ce anume savurează acestea când fumează. Concluzia ar fi că fumătorii nu știu ce le place când vine vorba de activitatea lor preferată și nici de ce o perpetuează (de menționat că în articol întâlnim termenul ”pasiune”, nicidecum ”viciu”). 
 

Această dificultate de a descrie plăcerea fumatului îl determină pe autorul articolului să aducă în discuţie un așa-zis ”mister” al tutunului, al ”pasiunii inocente”. S-ar putea scrie o carte întreagă despre cuplul bine-rău, inocent-vinovat și despre felul în care pasiunea inocentă a fumatului interbelic a devenit treptat viciul vinovat și reprobabil al timpurilor postbelice.
Vă lăsăm cu câteva imagini despre modalitățile ”savante” de a savura tutunul în perioada interbelică.
 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: