Seară cu Cântece din Bucureștii De Altădată

Leave a comment

April 9, 2014 by calatoriinterbelici

(afis : Alandala Cafe)
Am fost si eu la eveniment, spion interbelic deghizat intr-un bucurestean contemporan, placut surprins de muzica si de atmosfera ce s-au desfasurat acolo acum cateva saptamani. Barulet dragut, lume zambitoare, Ciuc, Silva, Zaganul, tot ce trebuie. Natalia Colocelo-Pancec la vioara si Dan Vasilescu la chitara (Cei doi sunt colegi de trupa) , spectacol fain, muzica buna si veselie. Cum nu prea stiu sa numesc aceasta postare o cronica sau ba, o sa ma rezum la a scrie setlist-ul, alaturi de cateva observatii adunate din carnetelul subsemnatului. For the record, mi-a placut tare mult, mai vreau si mai vin.

Dupa un instrumental (Adios Muchachos a lui Carlos Gardel), “incepem cu vioara” si “Femeia, eterna poveste…”. Cerneala a inceput sa curga si masina timpului sa se puna bine de tot in functiune. “Pastram ritmul” si un tango din filmul “Orfeu Negro” (Manha de Carnaval) apoi “La o cana cu vin”, folk clasic cu versuri interbelicioase. “O serenada !” si “sub balcon eu ti-am cantat o serenada …”, apoi vechiul clasic al folkului “Sa-mi canti cobzar”. “Cristina” terminata cu un lung “eeeeeesti !”, “tot de dragoste”, cu “Pana cand nu te iubeam”, melodia lui Anton Pann cantata de Maria Tanase, cantata acum in stil propriu, o melodie la care am simtit nevoia sa notez ca vioara Nataliei parca a luat foc. “Zaraza” ce urmeaza este la fel de #fresh, #cool si #hip ca acum 80 de ani si curge, curge pe nesimtite in “Mana, birjar” , apoi iar o instrumentala “Taaan-go ! Liber !” (Libertango – Astor Piazzola), “Vagabondul vietii mele” si o scurta pauza, in care mi-am primit si compania pe seara aceea, doua prietene ce locuiesc prin zona, dintre care una este colega noastra de suferinta L.S.D.

A trecut pauza, reincepem cantarea cu “Iubesc femeia” si dupa “da, toate-s de dragoste, cu femei” cantam “Cu chitara, cu paharul” a lui Pastorel Teodoreanu, si Toparceneasca “Oda sobei mele” si pastrand nota interbelica ardem si un “Ce faci asta seara tu ?”, apoi un Brahms mult placut urechilor (Dans Ungar No.5) si foarte frumos cantat intr-o chitara si o vioara. Cam de pe acum am inceput sa nu mai notez, absorbit in totalitate de muzica. Notitele disparate spun lucruri de genul introducerilor lui Dan la piese, care mi s-au parut demne de notat, si tare entertaining :  “Tot cu dor !” (Mi-e dor de acasa), “Gelozie … tot cu dor !”, “Amintire cu haiduci”, o intoarcere la alta perioada interbelica. “La fereastra unde doarme o pisica”, apoi o parodie a lui Pastorel dupa Eminescu “Dragalase paharele”, “Sighisoara” si terminam cu un “Hei, turai” (va provoc sa cautati melodia originala si sa-i aflati numele) in aplauzele tuturor.

 A iesit foarte frumos. Zavaidoc ar fi fost foarte fericit ascultand-o pe Natalia, iar, pentru mine, lui Dan Vasilescu i se poate spune “Diseur” in orice zi. Cerneala s-a terminat fix la semnaturile artistilor, am mai luat o bere si am inceput sa vorbim – cum altfel ! – despre salariile interbelicilor si preturile de pe piata, folosind ca reper biletele de autobuz si pretul taxiurilor. S-ar putea sa fi zis prostii mai mari decat mine, iar daca ma va bate pacatul sa le scriu pe blog sau pe pagina, as vrea sa le verific de 5 ori inainte. Seara a fost reusita, muzica a fost tare frumoasa, lumea a fost multumita. Nici nu ma asteptam la altceva. Multumim Natalia / Dan pentru muzica, barului Alandala pentru ca au suportat niste oameni ca noi, si abia asteptam evenimente similare, la care suntem siguri ca o sa mergem cu mare bucurie.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: