Viata studenteasca in anii ’30 (II) Viata la camin.

Leave a comment

January 13, 2015 by calatoriinterbelici

Ce-ar fi viata studenteasca fara viata la camin? Cele doua sunt inseparabile- pentru a avea o studentie autentica e musai sa treci prin caminele studentesti, daca nu sa locuiesti acolo, atunci cel putin sa iti faci veacul la vreo petrecere sau in preajma vreunei domnisoare mai mult sau mai putin cochete.

Ne incepem postarea de astazi prin lista “caminurilor” studentesti, 31 la numar, din capitala anului de gratie interbelica 1934:

Trei ani mai tarziu, cei de la ”Ilustratiunea romana” isi continuau dosarul despre viata studenteasca (din care am prezentat saptamana trecuta ritualul gastronomic, anume drumul la cantina) printr-o explorare a misteriosului lacas numit camin. Dupa cum ati putut observa din lista, existau atat “caminuri” separate, exclusiv de baieti sau de fete, cat si caminuri mixte.
Intr-un astfel de camin mixt, al Academiei comerciale, se va aventura si reporterul “Ilustratiunii romane”. Domnul Mazilescu, directorul stabilimentului la acea vreme, il conduce mai intai pe tanarul nostru la….bucatarie, unde doi bucatari se ocupau zelos de pregatirea variatei si bogatei cine studentesti in jurul unor oale uriase si aburinde. 
Inghitind in sec de pofta la contactul cu mirosurile ametitoare, reporterul este condus mai departe in sala de lectura a caminului, unde, desi erau deja orele sapte seara, “tocilarii” (ah, iata, un cuvant care si-a pastrat intact sensul din interbelic pana astazi!), inzestrati sau nu cu dioptrii proeminente, buchiseau de zor volumele de economie.
La etajul fetelor, vanzoleala mare, agitatie, zgomot de glasuri…Reporterul venise saracul pe neanuntate. Usile se trantesc ritmic, fetele se ascund, doar pentru a reaparea schimbate la fata dupa vizita din fata muntelui Sinai numit oglinda. Chicote si raspunsuri ironice il inteapa pe bietul tanar, care intrebase daca lipsa de libertate nu e cumva cam deprimanta prin camin… Se pare insa ca tinerele puteau, mai ales in grupuri mai mari, sa paraseasca incinta pana la ore inaintate din noapte…
In sala de mese, studentii se despart iarasi in baieti si fete, care aparent nu isi acorda nici un pic de atentie unii altora. Aparent, desigur. In farfurii ii asteapta niste splendide… macaroane, care iata, traverseaza secolele pentru a ateriza alaturi de brava branza in fata studentilor de pretutindeni si din toate timpurile.
Indraznind sa ironizeze masa complexa, reporterul este iarasi pus la punct de domnisoarele intepate: hrana li se parea substantiala si hranitoare. La finalul articolului, a venit randul tanarului sa fie intepator, remarcand ca munca directorului Mazilescu era in chip vadit mai bine primita de tinerele fete decat munca sa de tanar investigator sau, mai degraba, iscoditor, al vietii lor la camin.
A consemnat echipa Calatorilor interbelici, careia i s-a facut, de la atata viata studenteasca, pofta de niste macaroane aburinde.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: