Gara de Nord. Note vesele si triste.

1

January 14, 2015 by calatoriinterbelici

Calatori pasionati, cum ne stiti, nu ne puteam tine multa vreme departe de capatul si totodata inceputul tuturor drumurilor in perioada interbelica: Gara de Nord.

In numarul din 23 februarie 1933 al ”Realitatii ilustrate”, George Carara ne prezinta un foarte viu tablou al miticului loc bucurestean (mitic pentru orice calator care se respecta, bineinteles), intitulat, cum altfel, “O zi in Gara de Nord”, cu subtitluri pe masura, mai mult decat graitoare: “Gara: fresca tristetelor si a bucuriilor”, “Semnalul de apel”,”Note triste pentru lumea vesela” etc. etc.
Cuvantul de ordine pentru a descrie atmosfera garii este forfota. Frati de sange cu dansa sunt sgomotul si graba, peisagiul fiind unul in perpetua miscare. Acelasi lucru era consemnat, nu fara umor, si de Mircea Damian- graba calatorului aparea subit inca dinainte sa ajunga in capitala:
Gara intipareste nu doar graba pe chipurile calatorilor, ci si sentimentele. Pe peron, omul nu se mai stapaneste. Ba rade, ba plange, iar sgomotul il zapaceste si mai tare. Mai ca te apuca reumatismul de la atata prisos de lacrimi si ”umezeala”, dupa cum noteaza ironic Carara:

O viata trepidanta razbate din toate cotloanele- intr-un asemenea roi, sa tot scrii momente si schite a la Caragiale. Ba un domn Goe, ba o mamitica, ba un preceptor ceva… Nu duci niciodata lipsa de caractere. Iata o mostra de replici prinse din zbor, in mai putin de 5 minute:
Gara nu este insa doar un bun prilej de scene umorisitice- in ea criza economica ce lovise Romania interbelica devine dureros de vizibila. Oameni saraci, din toata tara, debarcau in capitala in cautarea unui loc de munca, greu de gasit chiar si in marele oras. Peisagiul dezolarii era intregit de nenumaratii copii abandonati, care dormeau pe unde apucau si mancau ce gaseau sau ce le dadeau calatorii. Suna cunoscut?

   Gara de Nord pe timp de iarna

Un alt tip uman frecvent in Gara de Nord era camelotul, din frantuzescul “camelot”, “gura-casca” pe romaneste, care pierdea timpul admirand spectacolul multimii. De multe ori insa nu era complet dezinteresat, multi gura-casca fiind de fapt hoti deghizati, mai precis hoti de bagaje, care il lasau pe bietul calator fara dramul de bunuri cu care ajungea nauc in capitala:

Ceva mai ironic, Mircea Damian observa acelasi lucru: “Geamantan nu e bine sa ai, ca si asa il pierzi. Sunt foarte multi hamali de ocazie, care tin cu tot dinadinsul sa te serveasca…
Graba, freamat si nesiguranta, asadar- iata cuvintele-cheie care defineau Gara de Nord in perioada interbelica si o definesc, am zice noi, in mare parte si acum. Loc vesel si trist in acelasi timp, frematator si tragic, el traduce, in nucce, spiritul paradoxal al unei epoci pline de contraste.

Advertisements

One thought on “Gara de Nord. Note vesele si triste.

  1. Zetu Harry says:

    E de departe unul dintre cele mai frumoase edifcii art deco din Romania. Pacat de starea in care se afla 😦

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: