Autobuzul de noapte

Leave a comment

February 5, 2015 by calatoriinterbelici

Am fost cuprinsi de un entuziasm nebun cand am dat, rasfoind la intamplare “Realitatea ilustrata”, peste un articol despre un misterios mijloc de transport in comun nocturn, semnat de nimeni altul decat Geo Bogza. In Bucurestii interbelici a existat, aparent, pana la data de 20 octombrie 1936, o linie de autobuz de noapte, care traversa capitala de la miezul noptii pana dimineata, culegandu-i pe calatorii ratacitori, cheflii, melancolici, negustori sau muncitori cu slujbe ingrate ce le furau somnul. Nu stim deocamdata cui ii fusese concesionata aceasta linie, dar vom incerca sa aflam in zilele urmatoare.

   Figura razvratita si originala, iubitor al marginilor de oras si de societate, Bogza nu ne dezamageste nici de data aceasta, descriind cu o doza consistenta de poezie traseul acestui autobuz-fantoma si oamenii pe care ii purta prin intunericul capitalei.
    Programul cursei de noapte incepea zilnic la ora 00.30, circuland o vreme in parelel cu alte linii de autobuze sau de tramvaie. O diferentia insa tariful unic de 8 lei, indiferent de distanta parcursa. In scurt timp, tramvaiele incepeau sa se retraga zdranganind spre depouri, asemenea autobuzelor normale. Pe bulevard, firmele luminoase ale cinematografelor mai palpaiau pret de cateva clipe inainte sa se stinga, lasand la vedere reclamele de pe blockhouse-uri, ce dispareau insa si ele dupa ora 2. Orasul se cufunda asadar incet intr-o bezna deasa, luminata intermitent de felinarele sub care se strangeau rabdatori calatorii spre a fi vazuti de sofer.

    Nu erau, evident, prea multi, dar faceau parte cu totii, sau aproape toti, din tagma iubitorilor noptii, ai petrecerilor si amorurilor tarzii, ai dramelor de pahar si de alcov. Mai erau insa si oameni in varsta, tineri sfidatori sau femei prea putin onorabile.
    Dincolo de orele doua asadar, Bucurestii adormeau aproape in totalitate: doar linia 8 trecea constant, la cate zece minute, tulburand odihna vreunui locuitor mai sensibil. Trebuie sa fi fost intr-adevar un “spectacol” impresionant si aproape infricosator, cel al strazilor complet pustii, spectacol de sfarsit sau de inceput de lume. Ce n-am fi dat sa-l putem vedea macar o data! Nu ne-am fi mirat sa vedem cum rotile autobuzului se desprind incet de pamant si se indreapta direct spre luna, cu tot cu calatorii sai mai mult sau mai putin lunatici.

     Fie ploaie, fie vant, fie crengile la pamant, autobuzul isi indeplinea menirea de culegator si calauzitor de suflete spre lumea cealalta, a somnului sau a diminetii. Aparent calator recunoscator si fervent al acestei linii, Bogza ne descrie in detaliu si linistea uneori apasatoare, alteori melancolica, ce domnea in interiorul vehiculului, lumina lui cam slaba, venind de la un bec cat o nuca, chipurile obosite ale soferului si taxatorului, devenite parca altele de la jocul neincetat de umbre.
    Nu ne este dezvaluit din pacate traseul complet al masinii 8, doar crampeie din care putem, cat de cat, injgheba mental drumul urmat noapte de noapte de autobuzul fantomatic: sunt pomenite Calea Dudesti si splaiurile Dambovitei, firmele luminoase ale centrului orasului si cateva cinematografe-far care luminau strazile pe care trecea: Venus, Lucifer, Edison, Omnia, Marna, Volta-Buzesti. Daca am reusi sa regasim adresele acestora, am afla ceva mai detaliat si pe unde trecea linia 8 in peregrinarile sale nocturne. Este mentionata, printre altele, si o morga, prilej de a reflecta la noaptea pamanteana si legaturile ei cu noaptea vesnica, insa nu stim daca autorul se gandea la Institutul Medico-Legal infiintat de Mina Minovici sau la alt lacas de acest fel.
     De o poezie intunecata, presarata cu nume stralucitoare si parca voit simbolice, ca Venus si Lucifer, traseul liniei 8 constituia un episod de modernitate interbelica a unui oras ce refuza, parca din ce in ce mai mult, sa doarma. Din pacate insa, odata cu sistematizarea introdusa de STB in haosul creat de multii concesionari ai liniilor de autobuze, cursa de noapte a fost desfiintata pe data de 20 octombrie 1936, prilej pentru Bogza de a critica birocratismul setebist, dar si de a consemna, nostalgic, disparitia unui fragment de viata bucuresteana mai putin cunoscut si vazut de locuitorii diurni ai capitalei.

sursa imagini- rezistentaurbana.net,  cartedecoloratviata.wordpress.com si numarul din 13 noembrie 1936 al ”Realitatii ilustrate”

Salvează

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: