Martisor de noroc purtator

1

March 1, 2015 by calatoriinterbelici

      Martisorul se pierde nu doar la propriu, pe jos, aproape imediat ce l-ai primit, ci si la figurat, undeva in negura timpurilor. Originea lui este incerta: protocronistii afirma ca exista inca de dinaintea geto-dacilor pe plaiurile autohtone, cel mai probabil inca de pe vremea pitoreasca si inclinata spre generozitate a lui Homo neanderthaliensis. Altii, pe care ii vom numi “latinisti”, sustin ca ar veni de la zeul Marte si din sfanta cetate a Romei, caci la noi, la romani, lucrurile nu se prea duc la Roma, ci vin de acolo, pe cai mai mult sau mai putin obscure.

 

      Oricum ar fi, martisorul pare o datina specifica zonei noastre si catorva vecini, insa nicaieri nu a dobandit parca o asemenea amploare ca in blanda noastra patrie. Prin secolul al XIX-lea deja firul alb si cel rosu fusesera asociate cu cate un banut, pe care tinerele il purtau la incheietura mainii de la 1 martie pana la 1 aprilie, cand se cumpara cu el halvita ori vin rosu. Spre sfarsitul secolului, bucurestenii au fost aparent primii care au diversificat natura martisoarelor, dandu-le o dimensiune profund comerciala. Soricei, porcusori, catelusi, pisicute, trifoias cu patru foi – totul era de mici dimensiuni si dragalas, de unde invazia de diminutive. Unele dintre ele erau, in chip evident, frantuzite. Se putea altfel, ma chere? Dragostea trecea prin martisor si prin limba franceza.

 

 

     Treptat insa boierii cu dare de mana nu s-au mai limitat la dulci nimicuri, incepand sa-si rasfete doamnele cu giuvaericale consistente, din platina, aur sau argint, asezonate cu pietre pretioase. S-a pierdut astfel si obiceiul de a purta la incheietura, chiar si la piept, martisorul toata luna martie. Dupa 2-3 zile, doamnele il dadeau jos si il tezaurizau cu constiinciozitate in caseta de bijuterii.

 

     Pentru ca duhul cautarii in dictionare s-a facut la noi in redactie o manie primejdioasa, am vrut sa vedem cam ce se intelegea in anii ’20 si ’30 ai veacului trecut prin ”martisor”. Ca sa ne lamurim, am recurs iarasi la Saineanu, editia din ’29 si, pe langa el, la de multe ori savurosul Scriban din ’39. Iata asadar definitiile interbelice ale ”martisorului”, caruia i se mai zicea si ”marț‘:
mărțișor m. 1. pop. luna lui Martie; 2. ban cu o ață roșie împletită cu alb ce fetele și nevestele își atârnă la gât sau la mână în prima zi a lunei Martie; 3. pl. ramuri de salcie acoperite cu flori: iată o gingașă mlădiță cu șirag de mărțisori AL. [Diminutiv din Marț]. 
mărțișór m. (dim. d. marț 1). Numele popular al luĭ Martie (Rar). N., pl. oare. Marț, breloc pe care-l poartă fetele la gît de la 1 Martie pînă la 1 April în credință că nu le va pîrli soarele.
     Treaba cu parlitul la soare nu o cunosteam si nu am intalnit-o decat la domnul Scriban, asa ca o sa incercam sa il credem pe cuvant.

 

    In perioada interbelica aparusera deja pe strazile bucurestene standuri cu martisoare, foarte asemanatoare celor din zilele noastre. Recuzita era cam aceeasi ca in veacul trecut : porcusori, catelandri, soricei, inimioare si gata, gata, ne oprim, pana nu va indulcim de tot cu diminutivele. Pe langa figurinele mai vechi apar cosarii, copii cu sania, schiori, timone, stegulete si lucruri fara legatura cu martisorul, cum ar fi cruciulite numai bune de atarnat la gat. Filonul traditional se rarefia insa vadit, astfel incat ”Ilustratiunea romana” incepuse deja sa deplanga in 1932 pierderea datinilor. Articolul din 2 martie este instructiv nu doar pentru starea de atunci a situatiunii, ci si pentru legendele care circulau in jurul martisorului si al semnificatiilor sale:

 

 “Avea candva si Martisorul povestea lui – o datina din strabuni. In dimineata lui 1 martie, pana nu rasarea soarele, fetele impleteau doua fire, alb si rosu, de care agatau un ban de argint. Si-l tineau ascuns in san pana la Sfantu Gheorghe, cand il scoteau pentru a cumpara cas si vin rosu. Cu firul martisorului legau o tulpina de trandafir, pentru ca fata sa ramana alba cum e casul, rosie cum e firul de arnici, sanatoasa, mladioasa ca ramura trandafirului si gingasa si curata ca floarea.”

 

      Numai ca domnisoara, emancipata, nu mai era nici alba cum e casul, pentru ca se purta pielea ceva mai bronzata, nici curata ca floarea, dedandu-se practicilor amorului in afara casatoriei. Unde mai pui ca in timpurile moderne ”roseata tineretii sau albeata casului se gasesc atat de mult si de ieftin in oricare rouge sau in oricare crema bismutata a oricarui parfumeur”.

 

      Pierderea datinilor mergea totodata mana in mana cu transformarea sarbatorii intr-o veritabila afacere. Deja de la jumatatea lunii februarie comerciantii incepeau sa isi faca reclama agresiva in publicatiile vremii. Doar reclama era sufletul comertului! Si cum altfel sa atragi atentia doamnelor amatoare de martisoare, decat prin atentionarea lor tiparita? Asa se face ca ”Realitatea ilustrata” abunda in mesaje publicitare in cele doua saptamani ce precedau sarbatoarea. Va prezentam mai jos cateva imagini sugestive, decupate din paginile revistei:

Frumuseti eftine gaseai asadar la ceasornicaria Coltei sau la Solavici, care avea oferta bogata de “bratari, coliere, brose si clipse”. Nu stim ce erau clipsele si daca acestea eclipsau in vreun fel celelalte minunatii laudate de propritar. Dar stim ca le puteai cumpara en gros sau en detail, aduse direct de la Paris (ce va ziceam cu dragostea care trece prin limba franceza) la preturi “extrem de reduse” (sintagma care ne suna extrem de contemporana, calc interbelic probabil dupa frantuzescul “extremement reduit”).

La 9 lei martisorul-bijuterie, chiar daca era probabil din lemn, nu e de mirare ca doamnele dadeau navala in magazine. Daca va intrebati ce sunt dublele, va lamurim noi, cei de la tipografie au uitat accentul ascutit frantuzesc de pe ultimul ”e”.

La asa reclama cu rima si masura, succesul era garantat. Unde mai pui ca magazinul era predestinat poeziei, numele ”Esanu” rimand pana si cu strada pe care se afla, anume ”Brezoianu”.
Spectacolul stradal al standurilor si al infigerii inca traditionale, deloc brutale, a martisorului in piept, a fost surprins in fotografii de dragul nostru Willy Pragher. Putem observa in imaginile de mai jos oferta variata de catelandri, cosari, elefanti, porcusori, timone, stegulete, schiori, cruciulite etc. etc., dar si bucuria sincera a domnisoarei ce primeste in dar vestitorul bijuterie al primaverii.

 

 Tot Pragher ne ofera in imagini si un close-up cu un martisor sub forma de pantofi sau poate opinci stilizate, ca nici nu stim cum sa le spunem, ornati cu o floare minuscula primavaratica. Avem de asemenea si o fotografie cu daruirea aceluiasi martisor, care se dovedeste a fi un pandantiv, la fel de prizat de doamne ca bijuteria prinsa in piept.
 Inceputul primaverii era totodata asezonat cu nenumarate baluri, mai mult sau mai putin caritabile, semn al dezmortirii populatiei cu precadere feminine din marile orase. In Constanta, de exemplu, in 1935, o doamna din inalta societate a organizat un ”ceai al martisorului”. Iata cererea ei adresata primariei de la acea vreme: „Avem onoare a vă ruga să binevoiți a aproba cumpărarea unui număr de 60 de bilete pentru ceaiul mărțișorului ce va avea loc sâmbătă, 9 martie,1935”. Banii stransi urmau sa ajunga la familiile nevoiase ale orasului. Iar o profesoara de dans din aceeasi urbe situata la malul marii cerea eliberarea unui permis pentru a organiza un bal mascat : ‘‘Subsemnata profesoară de dans, vă rog să binevoiți a-mi elibera un permis pentru bal mascat, în ziua de 1 martie 1930“.
 Oricum ar fi, martisorul interbelic, chiar si comercial, era prilej de bucurie pentru populatiunea feminina a urbelor, care nu avea nevoie de pretexte consistente pentru a straluci la baluri ori pur si simplu pe strazi, purtand bijuteria cumparata de sot sau iubit, menita sa se alature bogatei colectii pre-existente.
Surse  ”Realitatea ilustrata”, ”Ilustratiunea romana”

 

Salvează

Salvează

Advertisements

One thought on “Martisor de noroc purtator

  1. Buna seara. Foarte frumoasa istorioara martisorului, la noi in Bucovina de 1 Martie baietii se bucurau de primirea martisorului urmand ca ei sa intoarca darul catre fete de 6 Martie. Weekend minunat va doresc

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: