Perle de la un Bacalaureat interbelic

Leave a comment

July 2, 2015 by calatoriinterbelici

Desi am trecut binisor de varsta bacalaureatului, ne amintim si noi, nostalgici, cum ne rugam sa nu ne pice “Enigma Otiliei” la proba de limba si literatura romana sau alte orori impuse sardonic de programa scolara. Am tot scris despre studentii interbelici atat de asemanatori cu cei de astazi. Care era insa situatia elevilor de liceu, mai ales a “bacalaureatilor”?

Ei bine, in ziarul Adevarul din luna iulie 1926, 1935 sau 1937 veti gasi mai multe articole despre situatia (dezastruoasa a) instructiunii publice, despre masurile luate de ministrul de la acea data sau despre rezultatele examenului la nivel national. Stiti probabil ca pe atunci nu ajungea toata lumea sa dea bacalaureatul, daramite sa il ia. Dat fiind numarul destul de mic de absolventi de liceu ce treceau examenul, ziaristii se plangeau de dificultatea unor subiecte ca evolutia romantismului german sau influenta lui Goethe asupra literaturii universale. Ce-ar zice oare despre subiectele din zilele noastre?

George Potra si Perpessicius la Liceul Matei Basarab. Ei nu credem sa fi avut probleme la “bacaloriat”

Evitam cu delicatete raspunsul si trecem la o scurta enumerare a rezultatelor pe regiuni, cu procentajele aferente:

In luna iunie 1926 se prezentasera de exemplu in intreaga tara 4997 de candidati, dintre care doar 2631, adica 52,54% au promovat examenul. 
In Vechiul regat: prezentati 2772; reusiti 1529, adica 55,17%.
In Ardeal: prezentati 1555, reusiti 742, adica 47,71%.
In Bucovina: prezentati 341, reusiti 181, adica 53%.
In Basarabia: prezentati 341, reusiti 179, adica 54,40%.

Desi cifrele nu par incurajatoare, tot era mai bine decat in anul precedent, cand se prezentasera la sesiunea din iunie 4058 de elevi din care izbutisera sa ia examenul doar 1940, adica 47,83% (interbelicii aveau, ca si noi, mania procentajelor). Iar in sesiunea septembrie 1925 se prezentasera 2813 candidati din care “reusisera” 985, adica 35%. Slab, monser, slab! Ministrul de atunci, I. Petrovici, a fost nevoit sa recunoasca ca “se invata mai putina carte ca in trecut” si sa promita ca “va lua masurile necesare pentru remedierea acestei situatiuni, care nu mai poate dainui”.

In timpul orelor, la un liceu de fete interbelic.

Sa lasam acum deoparte datele statistice, care probabil v-au plictisit, si sa trecem la cateva perle interbelice, notate de un profesor bucurestean.

1. O “chestiune” orala (interesant cum interbelicii foloseau pentru “intrebare” cuvantul “chestiune”, apropiat astfel semantic de cuvantul frantuzesc de origine, “question”):

Profesorul: Ce însemnează panteism?
Elevul își răsucește degetele, își freacă palmele și tace.
Profesorul: Gândește-te la semnificația cuvântului grecesc “pan”.
Elevul: Da, pan, pan…
Profesorul: Ai auzit despre panslavism?
Elevul: Da.
Profesorul: Pan-Europa?
Elevul, luminat dintr’odată: Da, pantaloni, pandișpan, panțarolă…

Am dori sa adaugam la lista non-exhaustiva a tanarului cuvinte esentiale precum “pană” (un “ă” prelung: “ăăăăăă”, similar celui produs de elev in timpul examenului), Pandora (o Dora foarte mare, cu tendințe expansioniste), pandalie (o dalie excesivă, suferind de gigantism), paniculă (o caniculă globală).

2. O “chestiune scrisa”, de la proba de limba franceza:

“Să se traducă în limba franceză următoarele propozițiuni: Tot aici ești? Să ieși numaidecât afară!”. Elevul silitor a tradus: ” Isi a?Viăn seulmant au l’air!”

3. Un alt elev a sustinut ca omului primitiv i se mai spune “homo heidelbergensis”, pentru ca ar fi trait… în orașul Heidelberg. Biata “inima” a romantismului german se transformase pe nesimtite in locul de bastina al omului de Neanderthal. Sau Neantderthal, caci ne indoim de capacitatea sa craniana.

Iar acestea, afirma jurnalistul, sunt doar trei exemple din cele aproape doua sute inregistrate la o singura comisie de bacalaureat.

Sa ne mai miram atunci de perlele contimporane? De “Cratima care face fraza sa arate mai lunguiata? Gigelul de astazi este demnul urmas al lui Ovidiu, nu al poetului, ci al lui Ovidiu Georgescu,  elevul din schita lui Caragiale “Bacalaureatul”, a carui mama, madam Caliopi Georgescu, se lupta sa ii schimbe o nota de 3 intr-una de 6. In cele din urma izbandeste si exclama fericita catre narator:
— Uf! mi-a zis norocita matronă română, oferindu-mi un pahar de şampanie; am scăpat! Am dat şi bacaloriatul ăsta!

Intre bacaloriatul lui Caragiale, pantalonii panteisti ai elevului interbelic din 1926 si frazele lunguiete din zilele noastre discernem o teribila si ingrijoratoare continuitate.

Elevi de liceu in excursie la Tusnad, in 1924

        Clasa a III-a a unui liceu de fete din Alba-Iulia

 

Salvează

Salvează

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: