Arhitectura modernă în capitală

Leave a comment

August 17, 2016 by calatoriinterbelici

În perioada interbelică aveau loc prefaceri importante: nu doar la nivelul mentalităţilor sau al rochiilor (sensibil emancipate), ci şi la nivelul oraşului. S-au trasat mari bulevarde, s-au introdus autobuze, au dispărut, în 1929, tramvaiele trase de cai, au apărut, la răscruci, semafoarele şi trecerile de pietoni, dar mai ales un nou fel de a construi.

„Sgârie-norii” populau intens imaginaţia bucureşteanului modern, am mai spus asta. Ochii lui erau aţintiţi spre metropolele occidentale. Îşi dorea să vadă, cel puţin pe marile bulevarde, cum oraşul creşte îndrăzneţ pe verticală. Aşa se explică mania blockhaus-urilor, de o parte şi de alta a bulevardelor Brătianu şi Take Ionescu, dar şi adânc în ţesătura străduţelor bucureştene.

Blocul Scala, dispărut la cutremurul din 1977

Blocul Scala, dispărut la cutremurul din 1977

În locul vechilor clădiri pline de ornamente, apare cultul liniei drepte şi al contururilor clare, interbelicii fiind uneori foarte critici faţă de stilul îngrămădit, haotic, eclectic şi deseori lipsit de gust, spuneau ei, al înaintaşilor: Până acum câţiva ani doar, casele se clădeau la noi pentru frumuseţea faţadei, frumuseţe în felul ei. Pe atunci mare arhitect era cel care ştia să îngrămădească podoabe cât mai multe pe suprafaţa peretului. Oraşul avea aspectul, şi-l mai are şi azi, al unui muzeu al tuturor stilurilor: de la egiptean la românesc. Azi, gusturile au început însă se limpezească, oraşul capătă, din ce în ce aspectul unitar, sobru şi într-adevăr arhitectural al urbei moderne.

În preajma caselor vechi negustoreşti, construite uneori din materiale proaste, riscai să te pricopsesti cu niscaiva flori sau aripi pe umeri, căzute de pe vreun îngeraş sau de pe decorurile vegetale ale faţadei. Accidente din acestea nefericite aveau loc destul de des. Multe lucruri, de la vestimentaţie la mod de viaţă, deveniseră, în plus, mai simple, fără a fi însă şi simpliste. Totul trebuia să fie cât mai eficient distribuit, spaţiile cât mai lipsite de cotloane întunecate şi adunătoare de praf. Camera trebuia să fie amplă, puternic luminată, ca să alunge neurastenia zilelor lungi de muncă. Pe lângă acestea, trebuia să existe şi apă curentă la pachet cu toalete echipate corespunzător. Progresul tehnologic, influenţa artelor de avangardă, înclinate către minimalism şi abstracţiune, pătrunderea şi la noi a unor norme „higienice” mai stricte, triumful utilului asupra inutilităţii au făcut ca arhitectura să vireze puternic către liniile şi volumele simple, modernismul devenind aproape literă de lege în capitală. Mania ridicării noilor locuințe avea legătură și cu puternicul elan de după Marea Unire: totul era de construit, de la naţiune la oraşele sale.

Blocul Aro (in prezent PatRia), arhitect Horia Creangă și vilă modernistă proiectată de arhitectul Octav Doicescu

Blocul Aro (in prezent Patria), arhitect Horia Creangă și vilă modernistă proiectată de arhitectul Octav Doicescu

Pe scurt, ce deosebea casa modernă de casa nemodernă şi care ar fi caracteristicile ei dominante?

„În exterior: simplitatea, precizia, claritatea. Volume puţine, bine definite. Suprafeţe mari plane. Efect arhitectonic obţinut prin justă proporţionare şi echilibrare a acestor elemente. Joc de umbre şi de lumini, făcând inutile ornamentele. Ferestre mari, mai mult joase decât înalte, dând larg acces luminii.

În interior: planul economic bine chibzuit, tinzând a realiza pe un minim de suprafaţă un maxim de confort. Şi aci, ornamentele, coloanele, arcurile, au dispărut. Tavane simple, albe, pereţi netezi, o zugrăveală sau un tapet discret, dând un fond liniştit pentru volumele mobilelor. Multă lumină.”

Moderniştii erau atenţi nu doar la lumina naturală, ci şi la cea artificială, menită să o înlocuiască, la venirea serii, pe cea dintâi: nu mai existau candelabre şi lampadare încărcate, ci „lumină proectată” (sic!) pe tavan dintr-un colţ sau de după o grindă, lumină ascunsă şi difuză, deloc supărătoare. Pereţii deveniseră netezi, lipsiţi de stucaturi din ipsos adunătoare de praf şi insecte, pentru că nici femeia modernă, care deţinea o slujbă, nu mai avea timp să deretice casa o săptămână întreagă, aşa cum se întâmpla cu un secol înainte: „pereţii sunt netezi, plafoanele joase. Cu o perie, în câteva minute, praful e îndepărtat radical. Apoi, pe jos, în bucătării, băi, toalete, cimentul sau ardezia ajută ca în puţin timp şi cu o sforţare minimă să se poată păstra curăţenie perfectă.”

 

vila Jean Juster, str. Silvestru nr. 35, arhitect Marcel Iancu (Marcel Janco)

vila Jean Juster, str. Silvestru nr. 35, arhitect Marcel Iancu (Marcel Janco)

Vedeta incontestabilă a perioadei interbelice era automobilul, „mașinăria”. Maşina însemna viteză şi comprimarea timpului. Depăşirea naturii prin tehnică. Raţionalizarea existenţei. Or, pentru arhitecţi, casa modernă era o maşină de locuit: Ca și o maşină, casa trebuie să ofere cât mai mult şi să consume cât mai puţin. Nimic nu trebuie să fie de prisos. Totul trebue să fie necesar şi să îndeplinească o funcţie precisă. Acolo unde o permit mijloacele, şi unde înainte se făcea lux, astăzi se instalează băi şi spălătorii electrice, cu uscătorie mecanică pentru rufe, crematoriu de gunoaie, băi pentru apă caldă în permanentă, încălzirea şi răcirea odăilor, prin ventilaţii cu aer cald şi rece, îndeplinindu-se astfel dezideratul „Casa maşină de locuit”.

Însă utilitarismul interbelic nu lăsa deloc deoparte frumusețea. La fel ca automobilul, casa trebuia să seducă, să fie plăcută simţurilor, cu precădere văzului. Casa modernă sau modernistă e fericita întâlnire dintre progresul interbelic şi estetica minimalistă, menită să simplifice viaţa şi formele, fără să le suprime armonia şi jocul. Fotografiile din acest articol sunt, credem noi, suficient de grăitoare. Indiferent de gusturile cititorilor noştri, care ar putea prefera clădirile vechi, de secol XIX, suntem siguri că aceştia recunosc, în aceste construcţii, existenţa unui stil, în ciuda utilitarismului şi minimalismului, o joacă intelectuală a proporțiilor şi un rezultat plăcut din punct de vedere estetic, cu totul diferit de construcţiile utilitariste ale epocii ceauşiste, apărute 4-5 decenii mai târziu.

 

Vila Florica Chihăescu, Șos. Kiseleff, nr. 49. Arhitect Marcel Iancu (Janco)

Vila Florica Chihăescu, Șos. Kiseleff, nr. 49. Arhitect Marcel Iancu (Janco)

Imobilul Clara Iancu, str. Caimatei nr.20. Arhitect Marcel Iancu

Imobilul Clara Iancu, str. Caimatei nr.20. Arhitect Marcel Iancu

Imobilul Karmitz, str. Sf. Ionică, astăzi George Vraca nr. 8. Arhitect Marcel Maller.

Imobilul Karmitz, str. Sf. Ionică, astăzi George Vraca nr. 8. Arhitect Marcel Maller.

 

Surse: „Ilustrațiunea română”, 24 august 1932, http://www.arhitectura-1906.ro

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: